Cod de etică

Cod de etică în Asociația Română de Terapie Comportamentală și Cognitivă

Declarație introductivă

Acest cod pornește de la premisa acceptării diversității clienților[1] din punct de vedere moral. Drept urmare, susține luarea în considerare de către terapeuți a diferențelor culturale, de abilități și de nevoi dintre aceștia. Serviciile terapeutice în sine, precum și cadrul lor de desfășurare vor fi pe cât posibil adaptate valorilor, principiilor și calităților morale personale ale clienților, fără însă a se face vreo derogare de la normele codului.

Orice persoană care dorește să devină membru al ARTCC trebuie să cunoască acest cod. Acceptarea ca membru al asociației presupune aderarea la acesta. Practicarea psihoterapiei comportamentale și cognitive în conformitate cu principiile etice cuprinse în acest cod este o condiție necesară pentru deținerea calității de membru al ARTCC. Aderarea la aceste norme presupune angajamentul de a răspunde provocării unor demersuri terapeutice corecte din punct de vedere moral, chiar și atunci când acest fapt presupune un complicat proces decizional.

Cei mai mulți dintre membri ARTCC sunt deja practicanți ai unei profesii care presupune ajutarea oamenilor. Considerând că au aderat deja la codul de practică al profesiei de bază, nu includem în acest document o detaliere a principiilor generale etice și legale.

Membrilor ARTCC li se cere să abordeze munca de terapeut cu scopul de a asigura tratamentul adecvat pentru problemele clienților lor, utilizându-și abilitățile și competența în beneficiul acestora, fără a le aduce prejudicii, în deplină recunoaștere a valorii și demnității ființei umane. Interesele clienților au întâietate în relațiile terapeutice.

Acest cod pornește de la premisa acceptării diversității clienților[2] din punct de vedere moral. Drept urmare, susține luarea în considerare de către terapeuți a diferențelor culturale, de abilități și de nevoi dintre aceștia. Serviciile terapeutice în sine, precum și cadrul lor de desfășurare vor fi pe cât posibil adaptate valorilor, principiilor și calităților morale personale ale clienților, fără însă a se face vreo derogare de la normele codului.

Membrii ARTCC nu vor face discriminări de gen, rasă, religie, orientare sexuală, apartenență politică etc. între clienții lor. Indiferent de apartenența la o categorie sau alta, toți clienții vor beneficia de un tratament onest și imparțial, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Valori morale ale psihoterapiei comportamental cognitive

Psihoterapia comportamental cognitivă, așa cum este practicată în cadrul ARTCC, implică adoptarea următoarelor valori:

• Respectarea drepturilor omului;
• Protecția siguranței clienților;
• Asigurarea integrității relației dintre terapeuți și clienți;
• Ameliorarea disconfortului și a suferinței;
• Sporirea eficacității personale;
• Îmbunătățirea relațiilor interpersonale;
• Acceptarea diversității culturale și a experiențelor individuale;
• Furnizarea de servicii terapeutice corecte, eficiente și bine adaptate contextelor de viață.

Calități morale ale psihoterapeuților

În conformitate cu rădăcinile stoice ale terapiei comportamental cognitive, terapeuții își vor practica meseria utilizând „calmul de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele pe care le pot schimba și înțelepciunea de a ști diferența.” (Rugăciunea seninătății, Reinhold Niebuhr).

Calitățile morale pe care psihoterapeuții comportamental cognitivi  sunt încurajați să le manifeste în practică sunt următoarele:

• Empatie – capacitatea de a înțelege experiența altei persoane adoptând perspectiva acesteia;
• Integritate – congruența dintre principiile si valorile la care aderă și comportament;
• Reziliență – capacitatea de a lucra cu problemele clienților fără afectarea negativă a propriei funcționalități;
• Respect față de modul particular de a se înțelege pe sine al altor persoane;
• Modestie – capacitatea de a recunoaște și accepta propriile calități și vulnerabilități;
• Competență – folosirea eficientă a cunoștințelor și abilităților în scopul îndeplinirii obiectivelor terapeutice;
• Corectitudine – respectul criteriilor morale în propriile comportamente și decizii;
• Înțelepciune – demersul terapeutic este ghidat de o înțelegere în profunzime a realității, manifestată prin raționamente corecte, care servesc obiectivelor stabilite;
• Curaj – capacitatea de a acționa în ciuda propriilor temeri și de a nu fi blocați de riscuri și incertitudini inerente în orice situație de viață;
• Onestitate – capacitatea de a răspunde asertiv clienților, asumându-și pe deplin propriile credințe și opinii.

Codul etic

1. Evaluarea și intervențiile comportamentale și cognitive

1.1 Buna practică în evaluare și intervenție implică servicii competente, care adresează problemele specifice ale clientului, furnizate de terapeuți care își asumă responsabilitatea pentru aceste servicii și care beneficiază de susținere adecvată (cf. parag. 4.2).

1.2 Terapeutul se va asigura că orice intervenție a sa este bazată pe evaluarea clientului și a mediului său de viață.

1.3 Orice procedură de evaluare/ intervenție va fi în beneficiul clientului, minimizând orice posibil disconfort și obținând un maxim de beneficii atât pe termen scurt cât și pe termen lung, ținând cont, totodată, și de posibilitatea de a provoca suferință altora. Această posibilitate va fi evitată prin toate mijloacele disponibile.

1.3.1 Dreptul clientului de a se auto-guverna și capacitatea sa decizională sunt asumpții de bază în demersul terapeutic comportamental și cognitiv.

1.4 Parteneriatul dintre terapeut și client presupune explicarea, de la început, a oricărei proceduri, a scopului și motivelor acesteia, precum și a alternativelor de evaluare și intervenție, luând în considerare eficacitatea lor terapeutică și beneficiul clientului.

1.5 Procedurile de evaluare/intervenție vor fi întotdeauna justificate de datele științifice disponibile. Selecția procedurilor specifice se va face luând în considerare toate alternativele posibile, gradul de eficacitate demonstrat, durata intervenției, costul, precum și posibililul disconfort.

1.6 Procedurile de evaluare/intervenție vor fi planificate și implementate într-un mod care să permită evaluarea eficacității acestora.

1.7 Obiectivele procedurilor de evaluare/intervenție vor fi discutate și stabilite de comun acord cu clientul, la începutul terapiei; ele pot fi renegociate pe parcurs. Terapia poate fi întreruptă sau clientul poate fi recomandat altui terapeut la cererea oricăreia dintre părți dacă obiectivele nu au fost atinse după perioada de timp stabilită.

1.8 Procedurile de evaluare/intervenție vor fi în  beneficiul clientului, atât pe termen scurt cât și pe termen lung și nu vor implica niciun disconfort, în măsura în care acesta poate fi evitat.

1.8.1 Este, totuși, recunoscut faptul că pot exista circumstanțe în care beneficiul pe termen lung nu poate fi obținut decât prin intervenții care implică un disconfort relativ mic și tranzitoriu. Terapeuții se vor asigura că  o astfel de procedură nu va fi utilizată dacă există alternative mai eficace sau dacă beneficiul pe termen lung nu depășește clar suferința pe termen scurt. Astfel de proceduri de evaluare/intervenție, justificate de scop, vor fi aplicate reducând la minimum intensitatea și extinderea temporală a disconfortului.

1.8.2 Oricând există loc de îndoială în privința oportunității de utilizare a anumitor proceduri, terapeutul va cere sfatul unui coleg a cărui experiență, calificare și poziție îi permit emiterea unei opinii imparțiale, obiective și pertinente.

2. Consimțământul

2.1 Consimțământul clientului pentru procedurile de evaluare/intervenție este un proces continuu. Acest fapt este congruent cu premisa rolului activ al clientului în terapia comportamentală și cognitivă (cf. alin. 1.1.1).

2.1.1 Consimțământul clientului este alegerea de primă intenție pentru soluționarea dilemelor cu privire la confidențialitate.

2.2 Dacă un terapeut vede o persoană doar pentru proceduri de diagnostic și evaluare (fără continuarea prin intervenție), acest lucru trebuie explicat clar și de la bun început persoanei respective.

2.3 Dacă procedurile de evaluare/intervenție sunt mai degrabă experimentale decât recunoscute și aplicate curent pe scară largă, acest lucru va fi comunicat clientului și i se va cere consimțământul.

2.4 Pentru persoanele care nu-și pot da consimțământul voluntar informat, va fi solicitat consimțământul unui membru al familiei, după o informare ca cea descrisă în paragrafele 1.2 și 2.3. În cazul în care niciun membru al familiei nu este disponibil, consimțământul va fi obținut de la un avocat.

2.5 Dacă un client capabil de a-și da consimțământul sau o altă persoană (cf. parag. 2.4) alege în orice moment să refuze/ își retragă consimțământul, intervenția nu va avea loc.  În astfel de cazuri, clientul nu va avea de suportat niciun fel de repercusiuni.

3 Confidențialitatea

3.1 Informațiile obținute de terapeut de la client sunt confidențiale, în conformitate cu drepturile clientului și legile țării. Înregistrările orale și/sau scrise ale materialelor relevante vor fi oricând accesibile persoanelor direct implicate și numai acestora.

3.2 Consimțământul clientului este necesar atunci când comunicarea informațiilor depășește cadrul persoanelor implicate sau informațiile sunt utilizate pentru cercetare.

3.3 Consimțământul clientului este necesar dacă acesta este prezentat unei persoane sau unui grup, în cadrul formării în psihoterapie comportamental cognitivă (TCC). I se explică clientului faptul că nici acceptul nici refuzul său nu vor avea implicații asupra intervenției ulterioare.

3.4 Dacă o prezentare de caz este publicată, detaliile personale vor fi restrânse la un minim necesar pentru descrierea intervenției, în scopul protecției identității clientului.

3.5 În cazul în care o intervenție este înregistrată video sau audio se va solicita consimțământul scris al clientului, specificându-se dacă înregistrarea va fi prezentată: (a) altor profesioniști; (b) studenților; (c) publicului neprofesionist.

4. Competențe și formare

4.1 Niciun  terapeut nu va afirma despre sine că posedă abilități sau competențe pe care nu le posedă în fapt.

4.2 Terapeuții  își vor recunoaște limitele competențelor, derivate atât din pregătirea formală cât și din experiența clinică. Confruntați cu o situație care depășește aceste competențe, fie vor recomanda persoana unui coleg care are expertiza necesară fie, dacă totuși decid să abordeze ei înșiși situația, se vor asigura că sunt supervizați de un coleg care are acea expertiză.

4.2.1 Atunci când competența terapeutică le este afectată, indiferent de motiv (inclusiv sănătate sau motive personale), terapeuții au obligația de a solicita sfatul unui supervizor sau al unor colegi mai experimentați. Dacă situația o cere, se vor retrage din practica terapeutică până la rezolvarea problemei. În astfel de cazuri, se vor lua măsuri pentru minimizarea disconfortului clienților.

4.3 Terapeuții vor continua să-și dezvolte abilitățile după încheierea formării de bază, prin actualizarea permanentă a cunoștințelor teoretice și practice, ex. prin frecventarea de cursuri și ateliere cu tematica TCC, prin lectura studiilor de cercetare actuale și prin supervizarea regulată din partea unui coleg cu experiența și calificarea potrivite.

4.4 Terapeuții sunt responsabili din punct de vedere etic de a accesa supervizare, precum și oportunități de dezvoltare profesională continuă precum cele menționate în parag. 3.3.

4.5 Formarea în TCC se supune acelorași standarde etice și de calitate ca cele care normează demersul terapeutic.

5 Relațiile interprofesionale

5.1 Relațiile între colegi terapeuți sunt bazate pe normele respectului reciproc.

5.2 Terapeuții care lucrează într-o structură multidisciplinară au obligația să-și informeze colegii despre deciziile pe care le iau, să-i consulte la nevoie și să stabilească limitele implicării acestora în cazul unui client.

5.2.1 Dezacordul între colegi practicieni cu privire la demersul terapeutic nu invalidează decizia celui responsabil de cazul respectiv. Terapeutul se obligă să ia în considerare toate elementele contextual relevante și să analizeze în mod responsabil toate opțiunile de intervenție.

5.3   Terapeuții nu vor submina prin comentarii lipsite de fundament relația colegilor cu clienții acestora.

5.4 Atunci când terapeuții lucrează pe cont propriu și deci au întreaga responsabilitate pentru clienți, ei își vor recunoaște limitele propriilor competențe profesionale și, la nevoie, se vor consulta cu alți profesioniști (vezi parag. 3.4).

6. Cercetarea

6.1 În acord cu specificul TCC de justificare a intervențiilor prin rezultatele studiilor empirice,  ARTCC susține implicarea activă a membrilor săi în proiecte de cercetare.

6.2 Atunci când unui client i se solicită participarea la un test sau interviu, ca parte a unui proiect de cercetare, i se comunică dacă procedurile folosite au sau nu un beneficiu terapeutic direct și i se cere consimțământul scris.

6.2.1 Dreptul la evaluare și intervenție psihoterapeutică nu va fi condiționat de acceptul sau refuzul persoanei de a participa la proiecte de cercetare.

6.3 Atunci când clienții sunt participanți într-un studiu de cercetare în care sunt comparate intervenții diferite sau există un grup-control, dacă una dintre intervenții se dovedește a fi mai eficace decât cealaltă, ea va fi accesibilă ulterior și celor care au beneficiat de intervenția mai putin eficace sau care au făcut parte din grupul-control.

7. Exploatarea clienților

7.1 Terapeuții nu își vor exploata clienții din punct de vedere financiar, sexual sau în orice alt mod.

7.2  În intervențiile care implică situații sociale la care terapeuții și clienții participă împreună, va fi făcută o distincție clară între relațiile personale și cele profesionale.

8. Publicitatea

8.1 Calitatea de membru al ARTCC nu conferă niciun statut sau competență profesională. Drept urmare, nicio persoană nu va face uz de această calitate în scopuri publicitare sau în orice alt scop care implică un statut sau o competență profesională.

8.2 Persoanele acreditate de ARTCC ca terapeuți comportamental cognitivi sunt libere să facă public acest fapt prin reclamă sau în orice alt mod.

[1] Termenul de „client” este folosit generic în cele ce urmează, referindu-se la orice beneficiar al serviciilor psihoterapeutice, fie individ, grup, familie, sau organizație.

[2] Termenul de „client” este folosit generic în cele ce urmează, referindu-se la orice beneficiar al serviciilor psihoterapeutice, fie individ, grup, familie, sau organizație.