Ce pot face părinții pentru copiii lor în perioada de izolare

Ce pot face părinții pentru copiii lor în perioada de izolare

Psiholog Andrei Chișcu

Măsurile de limitare ale răspândirii virusului COVID luate de autorități au dus la modificări ale vieții noastre sociale care pot afecta echilibrul psihic al persoanelor și starea de bine, în ansamblu. Cei mici, copiii, dar și adolescenții sunt afectați, la rândul lor, în mod direct, prin schimbarea rutinelor pe care le aveau anterior (mers la grădiniță, școală, liceu, participarea la activități extrașcolare – sportive, artistice etc.), dar și indirect, prin felul în care percep, văd că sunt afectați și părinții sau ceilalți adulți semnificativi, alături de care locuiesc în această perioadă.

Cum ne putem da seama dacă copiii sunt afectați de măsurile de izolare și distanțare socială

Sunt de avut în vedere două aspecte:

1)Felul în care sunt/ar putea fi afectați copiii de informațiile referitoare la pericolele și riscurile pentru sănătate aduse de COVID,

2)Felul în care copiii și adolescenții sunt afectați de restricțiile și măsurile de izolare și distanțare socială impuse de autorități.

Este firesc ca și adulții (părinți, bunici) să obosească, în acest context, ceea ce reduce capacitate de protecție și suport față de copii, iar aceștia din urmă, pe fondul unor vulnerabilități preexistente, să dezvolte următoarele comportamente:

  • Iritabilitate
  • Furie și agresivitate
  • Plâns frecvent
  • Schimbări de dispoziție (trece brusc de la râs la plâns și invers)
  • Scăderea capacității de concentrare a atenției
  • Dificultăți de adormire sau treziri nocturne (cu sau fără coșmaruri)
  • Tolerează mai greu să stea singuri, par să fie mai dependenți de adulți, se agață de aceștia
  • Regres pe achiziții de dezvoltare mai vechi (enurezis, vorbesc precum copiii mai mici de vârstă, vor să mănânce mâncare de copii mici/pasat)
  • Somatizări (dureri de burtică, de cap, neexplicate de alte condiții medicale)
  • Retragere și izolare.

Ce pot face părinții

  1. Normalizarea și acceptarea faptului că aceste restricții este firesc sa-i afecteze pe ei și pe copiii si/sau adolescenții lor. Ceea ce înseamnă că uneori adulții/părinți/persoane de îngrijire trebuie să manifeste îngăduință față de propria persoană, dar și față de cei apropiați.
  2. A avea un program stabilit la începutul fiecărei zile poate genera, predictibilitate pentru copil și sentimentul de control pentru adult, în măsură să genereze mai multă siguranță în această perioadă de incertitudine. Nu foarte multe activități, puține și realiste, care să ofere și copilului un sentiment de control (de ex. să aleagă activitatea de joc pe care să o stabiliți că o veți face în ziua respectivă, 15-20 de minute. Sau pur și simplu o plimbare în jurul blocului! Nu uitați de declarație!)
  3. Limitați expunerea, și a dvs. și a copiilor la știri în această perioadă, iar atunci când se întâmplă, încercați să fiți prezent lângă copil și să vă lămuriți ce a înțeles, ce știe despre ce se petrece și să-i oferiți explicații. Nu întotdeauna copii vor pune întrebări despre ce văd, de aceea este important să-i asistați. Alteori când copiii pun întrebări, încercați să le răspundeți sau să-i asigurați că le veți răspunde, dacă nu știți, după ce vă informați și dvs.

Unui psiholog (adică, mie) i s-a întâmplat ca propriul copil să-i pună întrebarea, “Tati, ce-i aia <intubare> ?”, constatând pe propriul copil și propria-mi piele că nu este indicat să fii prea specific. Răspunsul este de preferat să fie generic, descriptiv: „Intubare înseamnă să dai oxigen unei persoane care nu poate respira! Acest lucru îl face un medic, la spital”. Explicațiile trebuie să fie simple și pe înțelesul lor.

  1. Nu puneți accent pe performanță școlară, mai cu seamă în perioada următoare, ci pe menținerea unor minime rutine de exercițiu și învățare alternativă (prin joc și descoperire), având în vedere deschiderea unei neașteptate perspective de homeschooling. Septembrie, începutul viitorului nou an școlar aduce cu sine oportunitatea recapitulării și a consolidărilor. Deoarece, deja, dificultățile tehnice (conectare la portalul școlii, asigurarea spațiului necesar orelor on-line) pe care le au mulți dintre părinți, îi pun în conflict atât cu școala, cât și cu proprii copii, este important să încurajați copiii să cultive și să exerseze interesele și hobby-urile pe care le au.
  2. Ocupați-vă de îngrijorările productive (ce pot face în prezent pentru a mă proteja pe mine și pe ceilalți, ce soluții am la această problemă, mă ajută la ceva să mă gândesc la asta, respectiv ce stă în controlul meu să fac – ex. să mă spăl pe mâini după ce vin de afară în casă, să port mască, să păstrez distanța), identificați și amânați îngrijorările neproductive (cele care nu duc la soluționarea unei probleme, și nu sunt în controlul meu – de ex. Dacă secțiile ATI ale spitalelor se vor umple și nu voi avea, daca am nevoie unde să merg…?)

Mintea noastră are capacitatea de a face față adversităților și de a se adapta unor lungi perioade de incertitudine, cum este cea pe care o traversăm în prezent. Chiar dacă pericolele și riscurile pe care suntem nevoiți să le gestionăm în perioada următoare mobilizează un răspuns prelungit la stres, prezența părinților, a adulților-persoane de îngrijire (bunici, mătuși, frați), felul în care se implică și le explică ceea ce se întâmplă, îi ajută pe copii să facă față acestor schimbări, și să se adapteze oricăror situații.